Ghid pentru traducerea subtitlurilor în română

From TED Translators Wiki
Revision as of 05:02, 14 August 2014 by Adrian Dobroiu (talk | contribs) (o primă versiune)
(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)
Jump to: navigation, search

Acest ghid le este destinat celor care se oferă să traducă în română subtitluri pentru conferințele TED. Deși facem traducerile în regim de voluntariat, calitatea subtitlurilor românești trebuie să fie foarte înaltă, compatibilă cu a prezentărilor înseși. Nu uitați că traducem subtitluri de dragul celor care le vor citi.

Înainte de a traduce

Angajați-vă să faceți o traducere numai dacă credeți că aveți cunoștințele, talentul, instrumentele și timpul de care e nevoie.

O traducere de calitate poate fi făcută numai de cineva care cunoaște foarte bine limba sursă, cunoaște excelent limba țintă și are competențe în domeniul de care ține subiectul prezentării. Vă recomandăm să alegeți pentru traducere numai prezentări pe care le-ați văzut integral și înțeles foarte bine, de preferat în domenii care vă sînt familiare.

Pentru a traduce o prezentare TED de durată medie, cca 15 minute, în general e nevoie de cîteva ore bune, chiar mai mult pentru cele care necesită documentare, conțin versuri sau prezintă alte dificultăți. Amara vă acordă un termen de 30 de zile pentru încheierea traducerii. Puteți renunța pe parcurs și lăsa alt traducător să preia sarcina.

Traducerea propriu-zisă

Versiunea tradusă trebuie să transmită în primul rînd aceleași informații ca originalul, dar ideal și aceleași nuanțe și conotații, iar aluziile și referințele culturale să nu se piardă.

Înțelegerea originalului

Folosiți dicționare bilingve și dicționare explicative sau de sinonime atît pentru limba sursă cît și pentru limba destinație. Dacă nu înțelegeți sensul din original, căutați termenul sau expresia pe internet sau întrebați.

Prieteni falși. Nu cădeți în capcana cuvintelor străine care seamănă cu cuvinte românești și chiar se înrudesc cu ele, dar care au de fapt sensuri diferite. De exemplu englezescul cafeteria nu e echivalent cu cofetărie, ci cu cantină, iar gas uneori înseamnă într-adevăr gaz, dar alteori benzină.

Exprimarea în română

În traducere păstrați cît mai mult din stilul oral al prezentării. Nu folosiți exprimări scorțoase, proprii numai limbii scrise. Puneți-vă în locul vorbitorului și imaginați-vă că faceți aceeași prezentare în română, în fața unui public din România.

Adesea vorbitorii folosesc cuvinte fără încărcătură semantică și ticuri verbale, de exemplu în engleză you see, it turns out, basically etc., sau își încep frecvent frazele cu cuvinte de umplutură ca well, and, so, now. Ignorați aceste cuvinte, cu excepția cazurilor în care ele sînt folosite cu un sens clar. De asemenea ignorați bîlbele și repetițiile, mai puțin cele care servesc la ceva.

Traducerea de subtitluri se deosebește de alte traduceri prin necesitatea conciziei, mai ales dacă vorbitorul are un debit mare. Dați prioritate exprimărilor românești scurte, de exemplu:

  • estee (cu unele excepții rare, de exemplu unde e nevoie de este pentru emfază)
  • aceastaasta (unde e acceptabil și în limba îngrijită)
  • atunci cîndcînd
  • în imagine puteți vedeaîn imagine vedeți
  • putem să mergemputem merge
  • Haideți să spunem căSă spunem că
  • care se referă lareferitor la, privind
  • ceea ce am văzutce am văzut
  • Aceasta este probabil adevărat.Probabil e adevărat.
  • unul dintre obiecteun obiect

Folosiți fără teamă formele contrase ale cuvintelor acolo unde așa procedăm în exprimarea orală firească:

  • n-avem în loc de nu avem
  • să-l aducă în loc de să îl aducă
  • mi-era frig în loc de îmi era frig

Tot pentru a scurta timpul de citire preferați nominativul și acuzativul și evitați genitivul și dativul, mai ales în succesiune. De exemplu, în loc de eșecul prevederii momentului, amplorii si severității crizei spuneți mai bine eșecul de a prevedea momentul, amploarea și severitatea crizei.

Exprimarea trebuie să sune natural în română, fără a copia structurile sintactice, corespondența timpurilor sau topica din original. De exemplu, the third largest city se traduce al treilea oraș după mărime, nu al treilea cel mai mare oraș, I thought I was the best se traduce Credeam că sînt cel mai bun, nu Credeam că eram cel mai bun, Everyone knows where the noise comes from se traduce Toți știu de unde vine sunetul, nu Toți știu de unde sunetul vine.

Trebuie evitate barbarismele inutile, pentru noțiuni care au deja o denumire românească încetățenită: portar și nu goalkeeper, a candida și nu a aplica.

Termenii de specialitate trebuie să fie cei preferați în publicațiile românești din domeniul respectiv. Ei se pot găsi în general în dicționare specializate. Adesea Wikipedia are despre noțiunile respective articole atît în limba sursă cît și în română; dacă articolul românesc lipsește, uneori vă puteți inspira din articolele corespunzătoare din alte limbi romanice. Pentru unele domenii particulare există glosare pe internet, de exemplu pentru informatică puteți căuta în glosarul de la i18n.ro sau cel de la Microsoft.

Politețe. Diferitele limbi și culturi au sisteme diferite de politețe și formalitate, mai simple sau mai complexe. Formulați traducerea așa încît să se potrivească cel mai bine în context. De exemplu, în limba și cultura română, de obicei vorbitorul folosește pluralul de politețe față de public, iar la un interviu partenerii de dialog uneori convin să se tutuiască, dar de multe ori nu. Folosiți atît indiciile din original cît și normele românești de comportament pentru a stabili nivelul de politețe din traducere.

Cacofonii. Mulți români consideră cacofoniile ca fiind greșeli gramaticale și că deci trebuie evitate cu orice preț, cu excepția unora „acceptate” de o autoritate a limbii sau alta. Deși astfel de opinii sînt greșite, e drept totuși că secvențele sonore cacofonice sînt neplăcute și că pot reduce din viteza de citire prin devierea atenției. Acolo unde cacofoniile se pot evita printr-o reformulare (care să nu fie artificială sau să producă greșeli gramaticale propriu-zise), atunci e bine să fie evitate. Unde nu se poate evita cacofonia, lăsați-o așa; fondul e mai important decît forma.

Adaptare

Mărimile exprimate în unități anglo-americane sau altele cu care românii nu sînt obișnuiți – mile, °F, livre etc. – trebuie convertite la sistemul metric pentru mai ușoara înțelegere. La conversie trebuie păstrat nivelul de precizie din original, ținînd cont de context. De exemplu, three miles nu trebuie adaptat la 4282 m, ci probabil la 5 km. Conversia nu se face dacă mărimea are sens doar lăsată ca atare.

Versuri, jocuri de cuvinte, proverbe. Versurile e bine să se traducă tot în versuri. Glumele și jocurile de cuvinte trebuie adaptate așa încît să aibă sens în română. Proverbele, zicătorile și celelalte expresii idiomatice trebuie traduse pe cît posibil folosind expresii echivalente românești.

Dacă o persoană, o instituție, un eveniment etc. sînt celebre pentru publicul care urmărește prezentarea originală dar nu și în România, încercați să compensați în traducere lipsa de informație prin completări. Exemplu: He used to work at Walmart se poate traduce ca Lucra la un magazin Walmart.

Pentru titlurile de cărți, filme etc. verificați dacă au fost publicate deja în traducere românească. Dacă da, folosiți titlul românesc publicat. Dacă nu, încercați o traducere nu excesiv de creativă sau lăsați titlul în original.

Nu adăugați paranteze cu note ale traducătorului decît dacă e neapărat nevoie.

Suplinirea informațiilor lipsă

Uneori se întîmplă ca o ambiguitate din original să nu poate fi convertită într-o ambiguitate în română. În astfel de cazuri e nevoie de documentare. De exemplu:

  • Uneori din original nu se înțelege care e sexul unei persoane menționate, dar în traducere e nevoie să folosiți un pronume ca el sau ea, un adjectiv, un participiu sau alt cuvînt care diferă după gen (de exemplu a se însura / a se mărita). Căutați informația și alegeți cuvintele potrivite. Atenție, multe prenume folosite în alte culturi sînt ambigue în acest sens, de exemplu Alex în engleză sau Dominique în franceză pot aparține la fel de bine unui bărbat sau unei femei.
  • Din original e posibil să nu se înțeleagă dacă o persoană menționată mai e în viață sau murit, în timp ce în traducere această informație se include inevitabil în timpul verbelor folosite. Este valabil și pentru cazurile cînd un partid mai este sau nu la putere, o persoană mai are sau doar a avut o funcție etc. Aflați cum stăteau lucrurile în momentul prezentării și formulați traducerea corespunzător.
  • Unele cuvinte din original sînt prin natura lor ambigue, de exemplu în engleză president poate însemna președintele unei țări, rectorul unei universități, directorul unei companii etc. Pentru traducere aflați ce anume conducea president Smith și alegeți echivalentul românesc potrivit. La fel se pune problema și cu alte cuvinte care în română se traduc diferit în funcție de sens. Exemple tot din engleză: free (gratuit sau liber), tooth (dinte sau măsea), river (rîu sau fluviu), hat (pălărie sau căciulă).

Redactare

Scrierea fără diacritice este inacceptabilă. În prezent nu mai există nici o justificare pentru a scrie mai întîi un text fără diacritice și a le adăuga ulterior, procedeu care consumă mult mai mult timp și efort decît scrierea de la bun început cu diacritice. Dacă nu aveți deja calculatorul configurat pentru tastatura românească (indiferent dacă tastele sînt sau nu inscripționate fizic cu litere românești), găsiți pe internet numeroase sfaturi tehnice. De regulă traducerile scrise fără diacritice sînt respinse de revizor și se întorc la traducător.

Pentru literele Ș și Ț se preferă variantele cu virgule, nu cu sedile. În prezent au rămas extrem de puține (și se împuținează pe zi ce trece) calculatoarele sau dispozitivele care să nu le poată afișa corect.

Potrivit cu realitatea scrisului românesc actual, în traduceri se poate folosi fie norma ortografică cu â și sunt, fie cea cu î și sînt, fără a le amesteca. Revizorii e bine să nu comute textul de la o grafie la alta. Totuși, în cazurile extreme în care au de rescris toată traducerea de la zero, revizorii își pot alege grafia preferată.

Puneți majuscule după regulile românești. Nu scrieți sportivul Chinez, luna Aprilie, Pe Aripile Vîntului etc.

Numele și toponimele străine trebuie scrise așa cum apar ele de obicei în textele românești. Exemple: Dostoievski, Pitagora, Köln, Marsilia (nu Dostoyevsky, Pythagoras, Cologne, Marseille).

Numere. Partea fracționară a unui număr se separă de partea întreagă prin virgula zecimală: 10,5 % (nu 10.5 %). Grupurile de trei cifre se separă cu puncte sau spații: 50.000 de ani sau 50 000 de ani. Secolele se scriu sub forma secolul al XIX-lea sau secolul XIX, nu secolul 19. Scrieți în cuvinte multiplii mari, de exemplu 10 miliarde în loc de 10.000.000.000

Punctuație

Punctuația se pune după regulile românești.

Folosiți virgule numai acolo unde ajută la înțelegerea mai ușoară a textului, fără a face excese.

Ghilimelele standard sînt cele de forma 99 jos și 99 sus: „exemplu”. Pentru citatele din interiorul unui citat se utilizează ghilimelele unghiulare zise franțuzești: „un «alt» exemplu”.

Nu puneți spațiu înainte de semnul întrebării și al exclamării și nici pe partea interioară a ghilimelelor și a parantezelor. Exemple de spațiere recomandată: Unde? Aici! Am spus „aici”. (Aplauze)

E recomandabil să nu folosiți linii de pauză decît cînd construcția incidentă respectivă începe și se termină în același subtitlu.

Folosiți puncte de suspensie (...) pentru fraze lăsate neterminate. La unii vorbitori totuși astfel de fraze incomplete sînt foarte numeroase și apariția prea frecventă a punctelor se suspensie poate deranja, caz în care e preferabil să încercați să completați fragmentele de frază sau să le combinați între ele pentru a crea un text cît mai inteligibil. Atenție: în punctuația englezească în locul punctelor de suspensie se folosește de obicei linia de pauză (—, adesea scrisă cu două cratime --); înlocuiți-o cu puncte de suspensie românești.

Subtitluri

Lungimea rîndurilor

Nu depășiți dimensiunea de 42 caractere pe rînd, altfel apar probleme de afișare pe unele dispozitive sau în unele programe. Dacă nu vă ajunge un rînd, creați cel mult încă unul (cu Shift+Enter). Dacă nici așa nu vă ajunge spațiul, creați un subtitlu nou.

Divizarea subtitlurilor în rînduri trebuie făcută în așa fel încît cele două rînduri să aibă dimensiuni aproximativ egale, dar pe cît posibil fără a rupe grupurile sintactice unitare: prepoziție + substantiv, substantiv + adjectiv, verb copulativ + nume predicativ, conjuncție + subordonată etc.

La fel, la divizarea frazelor lungi în subtitluri succesive trebuie păstrate împreună unitățile cu coeziune de sens.

Viteza de citire

Nu depășiți viteza maximă de 21 caractere pe secundă. Chiar și vitezele între 15 și 20 sînt puțin cam mari, mai ales dacă subtitlurile conțin termeni tehnici sau nume.

Dacă viteza vorbirii e mare, în traducere se poate renunța la unele părți neimportante, păstrînd numai informațiile esențiale.

Pentru reducerea vitezei de citire părțile cu viteză mare se pot uni cu părțile mai lente prin recombinarea subtitlurilor și resincronizare.

Pe de altă parte, dacă un subtitlu lung se afișează prea mult pe ecran, e de preferat să-l divizăm în două-trei subtitluri.

Subtitlurile traduse sînt destinate atît celor care nu știu deloc limba originalului cît și celor care o știu mai puțin sau mai mult. Pentru cei din urmă, momentul în care o informație apare tradusă în subtitlu e bine să coincidă pe cît posibil cu momentul în care e rostită. E deranjant pentru spectatorii care cunosc măcar puțin limba originalului dacă traducerea unei informații apare cu mult înainte sau cu mult după pronunțarea ei de către vorbitor. Și pe cei care nu cunosc limba originalului îi pot deranja uneori decalajele dintre traducere și intonația, gesturile sau expresia vorbitorului. (Asta nu înseamnă păstrarea ordinii cuvintelor, ci doar a unităților sintactice mari.)

Indicii pentru persoanele cu auz slab

Subtitlurile trebuie să amelioreze experiența persoanelor cu auz slab. Pentru aceasta se dau indicii privind reacțiile sonore ale publicului sau alte sunete din sală, în măsura în care sînt relevante, de exemplu aplauze, rîsete, muzică etc. Astfel de elemente se indică în paranteze rotunde, cu prima literă majusculă: (Aplauze) (Muzică). Aplauzele se indică numai dacă sînt semnificative; aplauzele dinainte de începutul prezentării se exclud.

Pentru același motiv, atunci cînd vorbesc două sau mai multe persoane, la fiecare schimbare a vorbitorului se indică numele acestuia, prin inițiale. Este valabil atît la dialoguri și la prezentări sub formă de interviu, cît și cînd la secvențele audio sau video redate în sală.

Sfaturi specifice TED

Nu se traduc denumirile TED și ale conferințelor din seria TEDx.

Sfaturi specifice pentru revizori

Oricine poate încerca să facă o traducere și uneori calitatea acesteia lasă mult de dorit. De la revizori însă se așteaptă un nivel comparabil cu al traducerilor făcute de profesioniști. Nu vă angajați la a face o revizie decît după ce căpătați destulă experiență, de exemplu după ce ați tradus 4–5 prezentări TED și ați învățat din reviziile care vi s-au făcut.